London Red avea trofeul asigurat de săptămâni bune. Ceea ce a decis Gameweek 38 a fost tot ce se afla sub ei — și a decis-o cu o cruzime care a lăsat-o pe Crystal Palace tânjind după argintul pe care îl deținea înainte de ultima etapă, în timp ce Derby a căzut prin trapă la o diferență de un singur punct.

Așadar, cu toate cele 38 de meciuri jucate, iată bilanțul Sezonului 3 în prima ligă din Anglia — și o privire înapoi la cum s-a câștigat și cum s-a pierdut totul.

Campioni la o distanță uriașă — și o defensivă pe măsură

Echipa lui Sjow, London Red, a terminat cu 76 de puncte, la șapte puncte avans, iar cifra cea mai importantă nu este numărul de victorii, ci ceea ce au refuzat să primească: doar 13 goluri în 38 de meciuri. Nimeni altcineva nu s-a apropiat la mai puțin de cinci goluri de această performanță — Brentford a fost următoarea cu 18. Cu David Raya în spatele unei defensive conduse de imperialul William Saliba (un fundaș central cu rating de 92 și o notă de 92 la tackling), London Red a transformat divizia într-o serie de meciuri fără gol primit, punctate de oportunismul lui Leandro Trossard și de motorul lui Declan Rice de la mijlocul terenului. Au încheiat în ton cu sezonul: o demolare cu 4-0 pe teren propriu împotriva lui Crystal Palace care a servit și ca o execuție.

Jaf la medalia de argint

Acea înfrângere usturătoare a fost ruina lui Palace în intriga secundară a serii. Echipa lui Strategos a intrat în Gameweek 38 de pe poziția a doua, la două puncte în fața lui Manchester Blue, având nevoie doar să egaleze rezultatul rivalilor lor. În schimb, au pierdut ultimele două meciuri — iar în ultima seară au capitulat pe terenul lui London Red, în timp ce Manchester Blue a câștigat cu 1-2 pe terenul unui Tottenham aproape plin, în fața a 62,814 spectatori.

Calculul a fost brutal: Palace a rămas la 68, Blue a urcat la 69, iar locul de vicecampioană și-a schimbat proprietarul în ultima seară. Echipa lui Phesiola a meritat-o din plin — au pierdut doar cinci meciuri tot sezonul, cele mai puține din divizie — chiar dacă cele 15 rezultate de egalitate sunt motivul pentru care nu au fost niciodată cu adevărat în lupta pentru titlu. Cele 12 goluri ale lui Erling Haaland (la egalitate pe primul loc în clasamentul golgheterilor) au condus atacul, cu Rodri și Manuel Akanji alimentându-l din spate.

Să ne gândim totuși și la Palace. Au marcat 48 de goluri, performanță egalată doar de campioni, iar în Dean Henderson au avut cel mai activ jucător decisiv din ligă — opt premii de Omul Meciului, mai multe decât orice alt jucător. Cele opt pase de gol ale lui Ismaïla Sarr au fost de asemenea în fruntea acelui clasament. Un loc trei pentru o echipă care a condus pentru scurt timp cursa pentru titlu pare o ocazie irosită.

Brentford: marea surpriză din umbră

Dacă vreți povestea pe care nimeni nu a anticipat-o, o găsiți pe Griffin Park. Echipa lui GreenFuryx, Brentford, a terminat pe locul cinci, cu 61 de puncte, având a doua cea mai impenetrabilă defensivă din divizie (18 goluri primite) și doar 32 marcate — dovadă că o apărare ermetică și abilitatea de a nu pierde (16 remize, șapte înfrângeri) pot duce departe un club mai mic. Cu una dintre cele mai modeste baze de suporteri din ligă, au terminat deasupra lui Newcastle, Nottingham, Chelsea, Tottenham și Manchester Red. În mod simbolic, tocmai victoria lui Brentford cu 0-1 pe terenul lui Derby în ultima etapă a cântărit cel mai greu în stabilirea verdictului din subsolul clasamentului.

Problema remizelor pentru Liverpool

Echipa lui Biarritz, Liverpool, s-a mândrit cu cel mai mare rating mediu al lotului din divizie (90) și a pierdut doar de șase ori — și totuși a terminat pe locul patru. Vinovatul este clar: 16 remize, cele mai multe din ligă (la egalitate). Harvey Elliott a fost cel mai bun dintr-un lot scump, cu 10 goluri și cinci pase decisive, iar Alisson a strâns șapte titluri de Omul Meciului, dar prea multe după-amiezi s-au încheiat la egalitate. Everton a fost cealaltă mare colecționară de remize — un record al diviziei de 18 remize pentru echipa lui Invincible, care cel puțin a încheiat neînvinsă în ultimele cinci etape pentru a urca pe locul nouă.

Supraviețuirea și retrogradarea la un singur punct

În subsolul clasamentului, bătălia în trei pentru două locuri de salvare pe care am semnalat-o acum două săptămâni s-a disputat până la ultimul fluier. Leicester (locul 16, 39pts) s-a salvat în cele din urmă, cele 11 goluri ale lui Vangelis Pavlidis menținându-i la adăpost. Adevărata dramă s-a consumat însă sub ei.

West Ham a mers pe terenul unei Burnley deja retrogradate având nevoie de un punct și a smuls un 0-0, terminând pe locul 17 cu 35. Derby, știind că doar o victorie i-ar putea salva, a pierdut cu 0-1 pe teren propriu cu Brentford în fața unui public rar și a rămas cu 34. Un singur punct. Aceasta a fost întreaga diferență între salvarea lui SupernovaOrbit și retrogradarea unui club al cărui portar, în mod remarcabil, a înregistrat cel mai mare total de performanță individuală dintre toți jucătorii din divizie — un sezon de suprasolicitare continuă într-o cauză pierdută.

Alături de Derby retrogradează Burnley — 25 de puncte, patru victorii, 55 de goluri primite — și o echipă Luton care a îndurat o campanie cu adevărat sumbră: 14 puncte, trei victorii, 72 de goluri primite, un golaveraj de minus 56. Distanța dintre campioni și ultima clasată a fost de 62 de puncte și un întreg univers fotbalistic.

Echipa sezonului, în cifre

În atac a fost aglomerație — Haaland și Evan Ferguson de la Brighton au împărțit Gheata de Aur cu 12, cu un grup de urmăritori cu 11 în spate: printre ei, Jarrod Bowen de la West Ham, Kaio Pinto Ramos de la Nottingham și Pavlidis. Elliott a fost cel mai complet jucător al diviziei; Bryan Mbeumo a tras după el o defensivă fragilă la Manchester Red, marcând 10 goluri. Însă statistica definitorie a sezonului rămâne cea a celor 13 goluri primite de London Red. Când câștigi titlul cu o asemenea apărare, restul ligii rămâne să se bată pe fărâme. De data aceasta, ele s-au împărțit chiar în ultima seară.